'E scugnizze - Gente 'e malavita/'O mpuosto
’O MPUOSTO
I.
— Signori belli... Santanotte attuorno!
— Salutammo, Pascà! Nu rito ’e vino?
— Avisseve veruto a Tore ’e Cuorno?
— Mo è sciuto! Ha ritto... jeva ccà vicino...
— ’O sto ghienno truvanno ’a miezoiuorno...
— E chillo ha da turna’... Sta cu Peppino...
— Chi Peppino? — Peppino ’e Zi—Taluorno,
’o caiunzaro, chillo r’ ’o Pennino...
— Si torna, me facite na finezza?
Lle ricite accussì ca Pascalotte
tene ’a mmasciata ’e Nanninella Frezza...
Chillo capisce e ghiesce... E grazzie tante...
Signori miei!... Ve lasso ’a santa notte!...
— Fa malu riempo! ricette ’o Sfriggiante.
II.
Pascale ascette. Doppo quatte passe
se sentette nu fisco ’e canuscenza.
Nun rispunnette: se facette ’a rasse
ma senza niente perderse ’e prisenza.
Na voce lle dicette c’aspettasse:
— Ron Pascalì... nu poco e cumpiacenza...!
Po’ ’a rint’ ’o scuro, menanno ’o cumpasse,
spuntaie ’o Stuorto... Cammenava ’e renza.
Appriesso ’o Stuorto, n’ ati sse’ perzune
senza manco sciata’ se fanno sotto
cu ’e mmane rint’ ’e ssacche d’ ’e cazune.
— Scusate, giuvino’... na parulella!...
— Manco meza, pe cierti carugnune!...
Chi vo’ parla’, tirasse a livurdella!...
III.
E s’accustava. Ma na botta secca
se sentette p’ ’e vìcule sulagne;
po’ gente che scappava ’a parte ’a Zecca,
e dint’ ’o scuro accumminciai nu lagne.
"Aiuto!... So’ Pascale 'a Pignasecca...
Songo stato... sparato d’ ’e cumpagne..."
’Ntanto n’ommo arrivava int’ ’a Giurecca
e sbatteva ’a purtella appriesso ’e Bagne.
— Nannì, Nannì! — Chi è? Stammo rurmenno!
— Nannì!...— E chi site?...Ma ricite o nomme...
— Rapre, ca Pascalotte... sta murenno!...
Se sentette nu strillo risperato,
e pe mmiezo ’a Giurecca ’e passe ’e st’omme
ca s’ ’a sfelava comm’ a nu dannato!