Paggena:Poesie - Salvatore di Giacomo.djvu/34

'A Wikisource.
Vai alla navigazione Vai alla ricerca
Chesta paggena è stata leggiuta.
30
voce luntane












Comm’a nu mare ca cuieto pare
e sotto nun se sape che succede,
c’arrassusia nun ce se po’ fa’ fede,
pecché nganna purzì li marenare;

accussì chi me sape e chi me vede
mai putarrà stu core scanagliare,
ca, si lle parlo de lacreme amare,
certo me ride nfaccia e nun me crede.

Nncopp’a lu mare passano, cantanno
d’ammore e gelusia, li rundinelle
quanno a n’ato paese se ne vanno.

— Addio! — strillano tutte sti vucelle,
e lu mare risponne suspiranno,
e se sente nu sbattere de scelle…