Paggena:Poesie - Salvatore di Giacomo.djvu/35

'A Wikisource.
Vai alla navigazione Vai alla ricerca
Chesta paggena è stata leggiuta.
31
voce luntane












Comm’ a nu suonno, dint’a nuttata
d’abbrile, quanno doce è lu durmire,
passa e ve sceta, e ll’anema ncantata
le corre appriesso cu ciento suspire;

accussì tu passaste, e la resata
toia, li prumesse de chist’uocchie nire,
mo ca la passione s è scetata,
de vede mo me pare e de sentire…

Si sapesse addó staie! Cammenarria
tutta la notte e tutta la iurnata,
nfi a lu mumento ca te truvarria.

Chi sa si, quanno t’avesse truvata,
comm’a tanno sta vocca redarria,
sta vocca bella, sta vocca affatata!…