Paggena:Miseria e nobiltà.djvu/51

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
45
miseria e nobiltà

Gaet. Ah! bravo!... Tu si figlio a Vicienzo?
Pepp. Sissignore, e isso m’ è patre a me!
Gaet. E se capisce! Si tu si’ figlio a isso, isso ha da patre a te... Seh! me piace!... È nu bello guaglione. (piano a Viciemo) (Viciè, ma tu mme pare che me diciste che nun ire nzurato?) Vicie. (Nun songo nzurato, ma comme si fosse.... Capite?) Gaet. (Va buono, aggio capitoli Sissignore! fallo sta ccà cu ttico. Pe mo’ le damme diece lire a lu mese, si po’ se porta buono, l’avanzammo pure...
Viciè. Grazie eccellenza o sia, cavaliere eccellenza! Vase la mano a lu signore, Peppeniè!.. (Peppeniello bacia la mano a Gaetano).
Gaet. Grazie, grazie.
Pepp. Vicieuzo, m’è patre a me!
Gaet. Va bene, aggio capito!.. Guè. chillo me lu dice n’ ata vota!... Si, ma chisto nun po’ sta vestuto accussi?
Viciè.. Nonsignore, cavaliere eccellenza. io l’aggio fatto lu vestito da servitore.... Lu tene dint’a sta mappata.
Gaet. Embè, allora va lu vieste, e po’ lu mettimmo fore a la sala, vicino a lu casciabanco... O lu vulimmo mettere ncoppa a lu casciabanco?
Viciè.. E allora pare na statuetta de gesso!
Gaet. Haje ragione... Miettelo vicino a lu casciabanco, comme si fosse nu valletto.
Viciè.. Va bene.
Gaet. Viene ccà! Tu comme te chiamme?
Pepp. Peppeniello.
Gaet. Peppeniè, ccà sta lu timbro.