Paggena:Teatro - Aniello Costagliola.djvu/168

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.
— 158 —
Carmela (incredula:) — Overo?
Michele (convinto:) — Overo!
Carmela. — E te vaie a divertì?
Michele. — Mme vaco a mettere na maschera 'n faccia!
Carmela. — Nun te capisco.
Michele (subito:) — O mme faie 'anguilla pazza? (Una pausa). Ah ah! Pe chi ne fuie cacciato 'a 'int''o Monte! Pe Ninuccio. Nnanz''e cumpagne, io tenette 'o core 'e lle rinfaccià ca isso era prutetto, pecchè 'a sora era 'a femmena d''o princepale... Ah!... Si tu te scuorde, io nun mme pozzo scurdà! (Una pausa). Ninuccio è gesuita:, e s'astipa 'o milo pe quanno lle vene 'a sete. (Sigghignando un po':) Sissignore: mme stregne 'a mano, mme tratta comm'a n'amico; ma tene sempe 'o giglio astipato 'n cuorpo. Penza ca chillo sbirro e pulezia è ll'ànema perza 'e 'on Prospero... ca po suspettà... ca po sapè... e ca si appurasse ca pure tu... — capisce? — ne iarria ienghenno Nàpele e trentasè casale (Rabbrividisce al solo pensiero). Ah! Tu nun ce pienze a tutto chesto? Ma io, sì! E cu na funa 'n canna, cu nu ràntolo 'int''o core, pe fa' vedè a chillo pulicenella ca nuie stammo un amorcunzente, aggio ditto: «venimmo». E ce vaco, pe te.
Carmela (con un fugace sorriso d'incredulità:) — Pe me?
Michele (intende, e soggiunge quasi con terrore:) — Pe nun te sbruvignà!
Carmela. — A me?! (Disperatamente:) Ma ch'aggio fatto, io? Che t'aggio fatto?
Michele (sdegnoso, fisandola:) — E mm''o spie ancora?!
Carmela. — Sempe!
Michele (crudelmente ironico:) — Tu pure, tu pure comm''a sora 'e Ninuccio!
Carmela (con tutta l'anima:) — Pe fìgliemo!
Michele. — Te si' ghittata comm'a na vaiassa!
Carmela. — Pe fìgliemo!
Michele. — Pe cinquanta lire!
Carmela. — Pe fìgliemo!