Paggena:Poesie napoletane - Ferdinando Russo.djvu/211

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
209
poemetti del cuore

Chiano passai, comme a nu raggio 'e luna
passa, p''e llastre, dint' 'a cammarella...
— Che vai truvanno, fata d' 'a furtuna,
cu ll'uocchie nterra e mpietto sta rusella?

N'avucelluzzo attuorno lle vulava
zerellianno pe se fa guardà,
e appriesso, (era stu core?) io suspirava:
— Chella rusella m' 'a vulite dà?

Teneva ll'uocchie 'e cielo e nfronta 'o sole,
jeva ntrezzanno sciure a rammagliette;
seguitaie a passà, nun rispunnette...
Attuorno 'a salutavano 'e vviole!

— Facimmo a ccagno... 'O posto d' 'a rusella,
tenite ccà... mettitence stu core...
Essa aprette, pe ridere, 'a vucchella,
e me guardai; ma nun parlai d'ammore.

'A voce, nu prufummo 'e giesummine,
dicette: — È ttarde! Nun è ttiempo cchiù!
Me tengo 'a rosa, 'o core d' 'e ciardine...
Io so' morta a stu munno... E pure tu!