Paggena:Miseria e nobiltà.djvu/107

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.
101
miseria e nobiltà

si no comme stongo mò, nun saccio a che ghiammo asci. Fel. Luisè, ca ccà nun staio a la casa toia!... Qua stiamo in casa rii un signore.... Statte Zitta! Luis. Chi se sta zitta! Chi se sta zitta!... Io t aggio ditto che sta vita nun la voglio fa cchiù, nun te voglio vedè cchiù!... SCENA Vili. Detti e Bettina che entra, e resta ad osservare tutti tenendosi in disparte. Fel. Ma chi te vo* vedè cchiu!... Chi te vo’ vedè!... Pe causa soia asrgiu passato nu sacco de guaie! Luis. Pe causa mia haje passate nu sacco de guaie?.., Tu si’ stato sempe nu disperatone! Fel. So’ stato sempe nu disperatone? Neh, tu siente, Pascà? Pasc. Eh! dimmello a me!... Chesto nun lu può dicere, pecché cunuscenno a te è ghiuto pezzenno! Luis. Sciù, pe la faccia toia!... Pasc. Pe la faccia de mammeta! Luis. E ghiuto pezzenno pe me?!.. Chillo m’ha mpignato tutte cose!... Fel. E n’auta vota mò cu sti pigne!... E n’auta vota cu sti pigne!... Ma chi me li ddà quarantasette lire, pe nun la sentere cchiu?!. Bett. (avanzandosi) Te li do io!... Conc. D.a Bettina!... Pasc. La mugliera!... Luis. Oh!... vuie state ccà?