Paggena:Carduccianelle.djvu/43

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta du' vote e mo è fernuta.
— 41 —

Mo t’è luvato ’a nanze chistu loteno,
   ’stu guaio ’e notte, chistu cataplasemo
te ll’è luvato ’a coppa ’a vocca’ ’o stommeco
   Se sape chesto; era seccante ’a storia.
Zitta: nun fa’ ’sti giuramente fauze!
   E tu si, chella ca te siente ’a prereca?
ca toe cunfiesse? ma cu che cuscienzia?
   e tiene ’o core ’e cuffia ’nu prevete?
Siente, si chella Mamma mine fa ’a razia,
   chistu peccato, oi’ nè, t’’ha da fa chiagnere.
Si iesce prena, l’aggio ’avè ’a nutizia!..
   Accia cantà llà, sotto a ll’Incurabbele!..


'O VICO D’ 'E CCANNELE..

   È scuro e luongo: ’nu fanale appicciano
a ’nu puntone e n’auto
a ll'ata via. Dint’a stu vico sbeteco,
’nu cane sempe roseca.
   Ce sta nu tanfo ca te tocca ’o stommeco,
’na muffa ch’è mpussibbele
'e sta affacciato pe nu muorzo d’aria...
E c’aria? Llà è ’na chiaveca!
   'Nu vico muorto; ma è ’nu bello commeto
p' 'e nnammurate scuonceche,
p' 'e cantature ch’hanno ’a fa ’o riverbio
addò sta ’o ssulitario.
   Nchiuvato dint’ ’o muro, pe’ disgrazia,
'a che hanno mise ntridece,
’nu San Giuseppe, cu ’na faccia ’e tuosseco,
ne sta agliuttenno pinnole!