Paggena:'E guarattelle.djvu/26

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
— 26 —



Giul. — (gli asciuga una lagrima): Papà... pecchè chiagne?... Nun nce sto’ io pe tte?

Raf. — Sì, è overo; ma te vularria vedè allegra, cuntenta, e no’ malatella accussì...

Giul. — Aggia sta sempe malata?

Raf. — No!.. Tu t’he ’a sanà!

Giul. — E me purtarraie sempe appriesso a te?

Raf. — Sempe... sempe... (la bacia).

Giul. — Papà, me vuò mettere ’a vesta ianca? chella ca me mettette quanno me facette ’a cummenione? Te ricuorde?

Raf. — E comme t’è venuto stu penziero?

Giul. — ’A vi’: sta là, ’int’ ’o cumò!

Raf. — Che capriccio è chisto, Giuliè?

Giul. — Sì, papà; cuntenteme; te voglio tanto bene! (l’accarezza): Si me faie cuntenta, te do nu vasillo...

Raf. — (a donna Carmela) ’A sentite? Me pare na vicchiarella!

Carm. — (Giulietta, dopo essersi avvicinata al comò). Addò sta, cca?.. Int’a stu teraturo?

Giul. — No, llà, a ll’urdemo teraturo! Sta arravugliata ’int’ a nu panno russo.

Raf. — Ma che vuò fa’?

Giul. — M’ ’a voglio mettere... E... si moro?

Raf. — Nun ’o ddi’! (turandole la bocca): E me lassarrisse accussí?! Sulo sulo?

Carm. — E che so’ sti discurse? Iammo, mo te vesto io! (la prende in braccio, la porta sul letto e la veste).

Raf. — Nun tengo parole pe ve ringrazià...

Carm. — (a Giulietta): Quanno po’ starraie bona, te ne ne venarraie pe sempe cu me!

Giul. — E papà?

Carm. — Papà ha da fa’ ’e fatte suoie... Quanno po’ vene, ’a sera, allora te starraie cu isso...

Giul. — E nun ’o pozzo accumpagnà?..

Carm. — No!.. Tu starraie sempe cu me! Nce vuò sta? Sì? Rispunne...