Paggena:Teatro - Menotti Bianchi.djvu/412

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
— 390 —

aviveve 'a sentere 'int''e «Due Sergenti» onna Carmè! Fuie 'o destino ca me facette 'ncuntrà cu chella femmena. Ero videvo, tenevo 'sta piccerella, e m''a spusaie. Da chillo iuorno nun avette cchiù pace... tutto iette a rotta 'e cuollo... 'A cumpagnia se sciugliette, io perdette 'a voce, cadette malato, nun putette cchiù recità... e pe vivere, mo... (indica il teatrino dei pupi) ecco chello ca me tocca a ffa'... 'o pupante!

Giulietta


(Gli asciuga una lagrima): Papà... pecchè chiagne?... Nun ce sto io pe tte?

Rafele


Si, è overo; ma te vularria vedè allegra, cuntenta, e no' malatella accussì...

Giulietta


Aggia sta sempe malata?

Rafele


No!... Tu t''e' a sanà!

Giulietta


E me purtarraie sempe appriesso a te?

Rafele


Sempe!... sempe!... (la bacia).