Paggena:Teatro - Aniello Costagliola.djvu/104

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
— 94 —


SCENA DECIMA.


Natalina, Petruccio.


Petruccio (con un gran sospiro di sollievo:) — Ah! Avimmo tirato n'ato capo 'n terra! Che te dicevo, io? 'O viecchio fa bbu-bbà; ma po' s'accuieta; e tutto è niente. Venimmo a nuie, mo. Piccerè?
Natalina (estrae dal suo busto alcuni biglietti di banca:) — Cummara Santa n'ha ricavato quattuciente lire. Ducientecinquanta 'a toppa, uttanta 'e ccinche anelle e sissanta 'o braccialetto. (Gli dà il danaro).
Petruccio (sprezzante:) — Guardate cca! Uno se fatica 'a vita soia, pe fa' mangià 'e struzzine! Ducientecinquanta lire na toppa ca, a ghittà a ghittà, ieve seciente franche!
Natalina. — Nun bastano?
Petruccio. — Che cumbinammo, cu cuattuciente lire! Accummience a spènnere, — casa, tratturia, veste, cappielle, eccetera, — sti llire se ne vanno 'int'a na semmana. (Conserva il danaro in un portafogli di cuoio). Nun se po arremerià nient'ato?
Natalina. — E che tengo cchiù?
Petruccio (ha adocchiato una crocetta d'oro, che brilla sul petto di Natalina:) — Sta crucetta...
Natalina (subito, portando le mani sul petto:) — No! Chesta, no!
Petruccio. — Pecchè?
Natalina. — È un ricordo 'e nononno. (Con rimpianto:) Mm''a regalaie 'o iuorno d''o nomme mio, sette anne fa.
Petruccio. — Vabbuò! (Accenna a strapparle la crocetta). Po' n'accattammo una parigina.
Natalina. — No, Petrù! Sta crucetta, no. 'A mpignaie, na vota, quanno nononno stette malato. E mme parèteno mille anne d''a spignà.
Petruccio. — E mo 'a vennimmo, e stamme parapatte e pace! (Le strappa la crocetta). Cca ce vonno lire