Paggena:Storia vecchia - Assassina - Pergolesi - Carlo Netti 1914.djvu/209

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta.
195
Un atto

Nannina

(scuole desolala il capo, poi sordamente, quasi a sè stessa) No! Nun fernèsce… Mo so’ dduie anne! Nun fernarrà maie! (nasconde affranta il volto nelle mani).

(Un silenzio).

Maria

(dolente, scusandosi). Nannì… tengo ’o guaglione sulo cu sócrema. Ce vedimmo cchiù tarde.

Nannina

Agge pacienzia, Mari’…

Maria

Quanto site bona! (a Rosa) ’Onna Ro’, si passate p’’a casa, ve faccio abbede’ ’o piccerillo.

Donna Rosa

Sì… sì… ’o ’i cca.

Maria

E prémettete (via).

(Nannina per qualche istante tace, tutta assorta in un suo pensiero. Rosa tace anche lei, imbarazzata, non sapendo cosa dire).

Nannina

Pecchè nun ce site venuta cchiù?