Paggena:Poesie napoletane - Ferdinando Russo.djvu/138

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta du' vote e mo è fernuta.
136
poemetti del cuore





ME SO’ SUNNATO...




Me so’ sunnato ch’ ero nu pittore,
(ah, dint’ ’o suonno l’ ha vuluto Dio!)
e cu ’e meglie culure de l’ammore
io te pittavo dint’ ’o core mio.
Pe vocca te facevo nu carofano
russo schiavone, ’o meglio ca nce sta;
po’ doppo me fermavo; e cuntemplannote
penzavo : É bella, ca se po' pittà !

E stu suonno durava! E tu venive
bella, cchiù bella ca ’o pensiero dice;
e me guardave… e pare ca redive
vedènnote stu core pe curnice !
E chisto core, ca te deva ’e palpete,
comme t’ ’e ddà, dànnome a ’a vita a mme,
me facea quase ’mmaggenà, pittannote,
vh' io te crïasse, a poco a poco, a tte !