Paggena:Poesie - Salvatore di Giacomo.djvu/342

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.
338
ariette e sunette

" Starrà cu n’ata femmena ! " stu core mme diceva.
" Scusate, aucié, sapìsseve pecche tarda a vení?"
E 'a miez’’e ffrasche’e ll’arbere ll’eco mme rispunneva:
" Starrà cu n’ata femmena... zi zì!... zi zì... zi zì..."

E io mme mettette a chiagnere, abbandunata e sola,
nfí a tanto ca nu giovene passaie pe nnanze a mme...
” Embè, che so’ sti lacreme ? Uh, povera figliola!
St’uocchie lucente aizatele, faciteve vede... "

Ndin-ndon! Ndin-don! L'avummaria sunava
a stu core scuntento
ll’ora e ll’appuntamento, e io t’aspettava...
Vattenne!... Si sapisse
chello ch'è succeduto !
Pecché nun sí venuto?
Pecché nun sí venuto?

C'aveva fa ? Rispunneme. Tu c’avarrisse fatto?
P'à gelusia, p’à collera, e pe nun restà llà,
facetteme amicizia, ma i' ce mettette 'o patto
ca senza di’ nu técchete m’aveva accompagna.

Spanneva ll’aria tennera n’addore ’e primmavera,
ncantate suspiraveno ll’arbere, e... nuie purzì;
ll'aucielle se chiammaveno dint’a ll’ombre d’à sera,
e a luna sulitaria vedevo accumparì...

Ndin-ndon! Ndin-don! L'avummaría sonata
era 'a cchiù de mez'ora...
e che bulive c'aspettasse ancora?...
Oi ní, tu ll'è vuluto
chello ch'è succeduto!...
Pecché nun sí venuto?
Pecché nun sí venuto?