Paggena:Poesie - Salvatore di Giacomo.djvu/292

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.
288
ariette e sunette

Giacché te cuoche ampresso
pe te scetà matina,
e si aria fresca e fina
t affacce a risciatà;
giacché chi sa che suonno
te suonne ancora, e spierte,
tu gire st’uocchie apierte
chi sa penzanno a che;
dimme, Adelà, mme vvide,
a st’aria fresca e fina,
passa quacche matina,
e ’a parta toia guarda ?
C’ ’o càmmese celeste
ca te se sponta mpietto
e, quase pe dispietto,
nun se vo maie nzerrà :