Paggena:Le poesie di Giovanni Capurro - 1918.djvu/9

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta du' vote e mo è fernuta.

Nuvula

Tu ca te sfuorze a ridere
quanno te sto vicino,
’o ffai pe’ m’annasconnere
stu core malandrino.

Me vuò fa afforza credere
ca nun te si cagnata,
ma ’o ssaccio pe’ sperienzia
ca tu te sì seccata.

Tu vuò scanzà n’appicceco,
niente vuò fa appurà,
e dice ch’è calunnia
chella ch’è verità.

Pecchè te vene ’a mutria
quanno rest’io cu te,
e sai ca manco n’anema
tanno ce po vedè?

Nun pienze quant’è fauza
sta vocca ca se nzerra?
Nun vide ca t’accusano
st’uocchie acalate nterra?

Suonne e parole tennere
so ghiute tutte a funno?
Pecchè nun me vuò dicere
chello ca m’annascunne?

Suspire, ma na lacrema
nun veco a stu mumento
ca mme facesse lucere
’nu segno ’e pentimento.

Parla; te voglio sentere,
voglio sapè ch’è stato;
dì ch’è passata ’a nuvula,
dì ca mme sò ngannato.



— 7 —