Paggena:Le poesie di Giovanni Capurro - 1918.djvu/11

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta du' vote e mo è fernuta.

’A mancia, a regalia,
miettece nomme penna,
cu ’a giacchettella corta
se ienche e ssacche ’e vrenna!

Allora ’o titulato
quacc’uosso s’ ’o spellecchia,
senza attaccarce idea,
dint’addu Mezarecchia.

E intanto ’o cammariere
c’accumpagnava ’e muorte
penza pur’isso ’e tiempe
quanto so nfame e stuorte!

Se guarda ’o fracchesciasse
ch’è verde quase blu
e dice: «quann’è strutto
a chi accumpagno cchiù?»





Si è pubblicato

La Regina del Fonografo


Concessione esclusiva di

CARLO LOMBARDO

alla

Casa Editrice Italiane EMILIO GENNARELLI e C


Pezzi staccatti per mandolino L. 0,25

Libretto sole parole L. 1,00



— 9 —