Paggena:La fine du munne e 'U gedizzie nneversâle.djvu/20

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.

Ce sorte de pavure ca pigghiabbe, Acquanne la sendiebbe de parlà. E com' a nu sterdute ji ternabbe, Ca stogghe quase ancore a trimmuà. E fesce nu discurse, e cudde stesse, Int' o pensiere ancore u tenghe mbresse.

  Acquanne disse: « Sop' a cusse munne

Agghià merì la l'ùddeme de tutte, E agghie fatte l'arte du papunne, Da quanne Adame si manciò u frutte. Doppe campate quase ciente sègguele, Agghià merì pur' ji di vera règguele.

  So caminate sop' a chessa terre,

Scalzate senza coppue e ne sciammerghe, E sò scialate menza de le uerre A l'Assie, a l'Aurope, e a l'Amerghe. Non agghie rispittate mà nisciune, No l' à passate lisce manche iune.

  Pigghiave u caperale e u sargente,

U sciere, u uardaporte, u chenzelliere, Signure, camarere, e serviente, Sarture, mestedasce, e cammanaliere, Pegghiave a u chezzette, e u canònniche, Pegghiave la patesse che le mònneche.

  Pegghiave mest' Antonie, e donn' Orazie,

Michele, Salvatore e mba Martine, Don Peppe, mba Giuanne e meste Gnazie, Lisette, Matalene e Rosaline, E sceve a la lattare nzigherdure, Pigghiave a jedd'e u piccininne pure.