Paggena:'A morte.djvu/13

'A Wikisource.
Chesta paggena è stata leggiuta du' vote e mo è fernuta.
— 11 —

Crescenzo. (va a chiudere il tiretto). E va be’: io mo ’nzerro e me porto ’a chiave cu mmico.

D. Sofia. Accussì pure va buono... Ma saie chedè? Io vuleva ’ntruità subbeto subbeto ’e donare mieie, pecchè, capisce?, a prezzo ’e costo tu l’avarrisse vennute ampresso ampresso... Ma basta: nun fa niente: stanno ’nchiuse dint’ ’o cumò, e pure è ’o stesso.

Crescenzo. Penza a Dio, ca te fa santa.

D. Sofia. Ch’aggia fa’? Perdo chello pucurillo ca m’avevo abbuscà... Tanto pe tanto mo è ghiuta ’a varca a mare! Accussì! po essere ca me levo ’o vizio (una breve pausa, poi con rimpianto) Vizio! E già... c’aggia dicere mo? nu vizio, ca s’abbuscano ’e dudece carri c’ ’a pala...

Crescenzo. Se sape: ’o ciento pe’ ciento ’o mese.

D. Sofia. E chello ca se perde nun ce ’o mmiette? Parle bello, parle... E ti ’a sta zitto pure... si no si appurano ’o debole, e nisciuno pava cchiù.

Crescenzo. Sì, ma tu nun hè perduto maie nu sordo... Si tutte ’e banche se sapessero fa’ pavà, comme te saie fa pavà tu, t’assicuro ca nun se sentessero fallimente.

D. Sofia. Povera a me! Già: tu me si’ stato sempe cuntrario.

Crescenzo. Se capisce... ’A cuscienzia ’nnanz’ ’a tutte cose...

Sofia. E mo ca te lasso ’e denare mieie, cu che cuscienza t’ ’e piglie?

Crescenzo. Primma ’e tutto, chesto nun succederà maie,