Paggena:'e Tre guappe ammartenate.djvu/7

'A Wikisource.
Chesta paggena nun è stata leggiuta.
— 7 —

nce vo tengo na faccia ca ine pare na mulignanella, no naso ca me pare nu puparuolo’e parula, na vocc.a larga larga, na capa ca chiacchiarea essa sola... Non tengo certamente na prospettiva cumui* ’a tiene tu, e che io guardannote sulamente già mi sento leso il gabinetto letterario. Io già mi sento schiavo della tua convalescenza, ed il mio termometro é giunto all’ultimo grado della zona torrida.

Nin. Ah, mariunciello, mariunciello!

Pm/. Ah bricconcella, bricconeria!

Nin. Tu si lino assaie...

Pul. E tu si bastantemente traseticcia.

Nin. Tu si maleziuso.

Pi</. E tu chiano chiano accuoste ’a palla nfacci’ ’o mieroo.

Nin. Ah, ca no marito curam’ a tte, sarria na gioia!

Pul. Na mugliera cumm’a tte, sarria na caramella p’ ’* tosse.

Nin. Aggraziato! (abbracciandolo).

Pul. Simpaticona! (e. s.)

Nin. Uh, e i’ aggio fatt’o vuto ’e vedovanza.

Pm/. E io aggio fatto vuto ’e zetellanza.

Nin. Ah, scuostete scuò, ca facimmo pimmece (allunitinandolo)

Pul. Arrassete arra, ca sguigliano ’e maruzze... (c. s’)

SCENA IV.

Il Generale e detti.

Gen. Ebbene, cosa si fa qui?

Pul. (E’ venuto sconceca juoco!)

Nin. Signò, ve vaso ’a mano.

Gen. Buon giorno, Ninetta. Che ti occorre!

Nin. Signore mio, i’ so’ venuto a consulta Vostr Eccelcellenza pe n’affare che me riguarda. Cumme sapite

io so’ vedova ’e duje marite salute a buie, e l’urbe* mo ch’era ciardeniero ’e Vostr’ Eccellenza marette affucato cu na brasciola ’ncanna.

Pul. Meno male, murette cu tutt’ ’o sfizio sui©.

Gen. Zitto tu. Ebbene? (a Nin.)

Nin. Embé mo me so’ asciute tre partite.

Gen. Tre!

Pt^. Scusate si é poco...

Gen. E tu avresti piacere -